 Porcupine Tree s-a intors in 2009 cu un album asteptat cu ceasul la mana si calendarul in fata. Porcupine Tree ne-a dat o portie mica din The Incident prin album preview-uri, iar piesa Time Flies a intensificat si mai tare asteptarea.
La o prima ascultare noul album Porcupine Tree poate parea o aceeasi carte jucata si pe Deadwing si pe Fear of the Blank Planet. Sfatul meu este: ascultati albumul cap-coada, cu piesele asezate in ordine. Dupa ce l-am intors pe toate partile, am descoperit in The Incident un Porcupine Tree mai psihedelic decat pe ultimele 4 albume la un loc si chiar un album care poate intra in top-ul celor mai bune albume ale trupei.
Albumul debuteaza cu Occam’s Razor un intro puternic, similar cu cel de pe Fear of The Blank Planet. Efectele acustice, pasajele electronice deja nelipsite de pe compozitiile Porcupine Tree apar si aici. The Blind House este piesa care deschide albumul, continuand intr-un ritm inconsecvent cu riff-uri puternice si pasaje mellow, introducere facuta de Occam’s Razor. Great Expectations incheie primul capitol al albumului si face extraordinar trecerea spre Kneel and Disconnect, o imbinare de elemente acustice, solo-uri de pian si pasaje vocale, toate aducand ceva din vechile compozitii Porcupine Tree si, probabil, una din piesele care va avea soarta Trains (In Absentia). Drawing The Line este piesa in care imi pun cele mai mari asteptari. Este o nebunie muzicala cu frecvente schimbari de registru, cu un refren psihotic, dar care fac din Drawing The Line cea mai catchy piesa de pe The Incident. Melodia care da si numele albumului, The Incident este punctul central, dar si zona de trecere spre cel de-al 2-lea capitol al albumului, fiind un amestec muzical halucinant. Your Unpleasant Family si The Yellow Windows of the Evening Train aduc aminte de muzica trupelor de progressive rock ale anilor ’70. Time Flies este prima piesa promovata de pe acest album si ia forma unei autobiografii muzicale Steven Wilson, extinsa pe 11:40 min.
Degree Zero of Liberty readuce tema muzicala din Occam’s Razor si o imbina cu sectiuni acustice. Octane Twisted si The Séance sunt doua piese cu accente metal si daca vi se par influente Opeth acolo, nu sunteti singurii care au impresia asta. Mai toate publicatiile muzicale au remarcat asta in cronicile albumului. Circle of Manias este cea mai “violenta” piesa de pe album, cu riff-uri puternice si sectiune ritmica acuta, piesa aduce cu Wedding Nails de pe In Absentia.
I Drive the Hearse inchide intr-un mod absolut exceptional nebunia The Incident. Ca un nebun ce-si gaseste medicatia potrivita, I Drive the Hearse e “happy end”ul albumului. “And silence is another way Of saying what I wanna say” canta Steven Wilson ca un epilog al albumului.
Trecand prin toata discografia Porcupine Tree, The Incident este unul dintre cele mai reusite materiale ale trupei. Tot ce trebuie facut este sa ascultati cu atentie fiecare piesa in parte, sa remarcati trecerile subtile dintre piese, legaturile dintre piese, dintre albume. |
